Slobozesc a ta imagine-n neant
ștergând izul parfumului de pe frunte
și mă-ncarc cu imaginea fiului tău drag.
Îmi rănesc primul picior care atinge raiul
stingând focul cu propriul scuipat
adunat din lacrimă de bărbat, a lui băiat.
Salvie iasomie levănțică
iobagii își cară singuri crucile arzând de atâta iubire
și își înalță strigarea arzătoare și pură la tine.
Lepădați sunt toți din această casă-naltă
fără icoane si jertfă fără de puteri amare
ajută-i Doamne ai tăi oameni colorați, sărmani.
No comments:
Post a Comment